joi, 24 martie 2011

Amintirile mele.

              Cind am facut "ochi" inPodu Iloaiei,eram un dependent de parinti pentru ca virsta nu-mi permitea altceva.Parinti,niste novici,veniti dintr-o alta lume,o lume care nu stia ca in 1964 a fost trimis un om pe luna.O lume marginalizata,uitata de cei ce care trebuia sa-i aduca la realitate.O lume in care nu era legata de realitate.O lume mica,in care ,cu toate ca se gindeau in perspetiva,era perspectiva zilei de miine.Tarani,asa erau catalogati,usor de manipulat,si usor de influientat.Ma-m trezit,cum spuneam intr-o alta etapa a dezvoltari.Un tirg,asa era pe atunci.Tatal meu a cumparat o casa de la un poduilean care la rindul lui ,o cumparase de la un evreu.Tata trebuia sa-si gaseasca o slujba,foarte greu pentru un taran obisnuit cu muncile cimpului.Unde se poate gasi cel mai usor de munca,in constructii,la fel ca si in ziua de azi.Vii de la tara,vrei la oras,vrei munca,in constructii ,frate.Primul meu contact cu comunitatea ,a fost gradinita,ceva pe care parinti mei pe atunci o vedeau ca o,...sau ca un inbold spre civilizatie.Imi aduc aminte ,ca aveam un sort albastru cu fondita rosie,mi-au facut si o poza mare"tablou",o am si acum.A venit vrema sa intru in clasa 1-a.Dupa ce sa terminat,mama s-a intilnit cu invatatoarea:A ramas repetent? a zis mama.Invatatoarea i-a spus:Nu doamna(era prima oara cind cineva ii spunea Doamna!,pina atunci toti si toate ii spuneau Tanti)Trebuie sa-i faceti coronita,a luat premiul intii.De atunci s-au schimbat parinti mei.Nu mai erau la tara ,erau la Tirg.Imi aduc aminte ca venea Nea Giugea cu inghetata intr-un termos pe roti ,1 leu cornetul ,cea mai buna inghetata pe care am mincat-o vreodata.Parca era altfel, lumea era mai buna.Daca cineva calca strimb,parca toti incercau sa-i dea sfaturi,ca-nu-i bine ce face.Erau mai interesati de aproapele sau.Imi aduc aminte ca aveam o cofetarie,unde ne puteam lua "Bile" si"Batoane","Corabioare",prajituri de toate felurile.Am avut un diriginte de toata lauda,Dumnezeu sa-l odihneasca.Domnul profesor Pintilie ,un om cu o inima mare,chiar daca majoritatea elevilor il urau,pentru ca era exigent,dar era o valoare a comunei.A dat discipoli de valoare comunei.Toti au facut scoli care le au fost de ajutor in viata.Am terminat si liceul,in timpul acela era la noi in Podu Iloaiei  un profesor(este si acum,sa-i dea Domnul sanatate)D-ul Condrea Florin.Mai tineti minte oameni buni,cind distractia de simbata ne umplea bateriile pentru o noua saptamina?In timpul saptamini se statea la coada pentru un bilet la film,ei ,simbata se statea la coada sa se intre la Discoteca.Am avut sansa sa fiu unul din colaboratori D-lui.Oare de ce nu am avea si in ziua de azi un om care sa se inplice in astfel de activitati.Omul il avem,dar trebuie sustinut,o sa-l spun la sfirsit.Imi aduc cu o mare placere aminte de "Cenaclul Arcadele",tot o initiativa a celor dornici de cultura,Venea lumea la teatru ca la Nationalul Iesean.Am pus in scena piese ,de o notorietate nationala"Omizile in livada",Un sef inposibil",daca am jucat si "Tache,Ianche si Cadir".Nu mai spun de toate scenetele lui Alexandrii,cele cu Unirea.Era altfel,era lumea mai putin stresata din cuza zilei de miine.Daca am infintat ,in afara de 'Taraful din Podu Iloaiei" care era recunoscut in toata zona,o formatie de muzica a ICM-lui,pe vremea aceia 'NOVA".Am vazut ca in persoana D-lul Florin Zero,aceste traditii ar incepe sa ia iarasi contur.Azi nu vad cu ce ma incinta "Orasul" Podu Iloaiei?Dam taxe mai mari pentruca este oras,cu conditii ca la sat.Strazile cam la fel,canalizare ioc,apa curenta nefinalizata.Indifirenta ia locul indiferentei.Ce avem ,Iarmaroc,un tirg pe care ar trebui sa-l inscriem in trasee turistice?Vin o sumedenie de oameni care incearca sa vinda orice,oricui si oriunde.Putini loiali,onesti,cumsecade,nagustori adevarati,in schimb multe lepre , hoti,ecscroci care vor sa insele ,care asteapta ziua de Luni ca pe o zi de salariu.Oare amintirile pe care am inceput , cu o tenta humulesciana,mai au vreo valoare in ziua de azi.Apai fratilor ...NU ..cu un NU ..mare.Trebuie sa schimbam ceva,nu ceva tot ,sa umblam la radacina.Hai sa ne bazam pe cei carora le pasa.Urmarea amintirilor in episodul urmator,acum ma cam luat valul. Ne mai auzim.

5 comentarii: